Fii bariera mea de stabilopozi
Aceste structuri masive, unghiulare, din beton, care mărginesc țărmul românesc al Mării Negre, au avut întotdeauna o greutate emoțională pentru mine. În copilărie, le priveam de la distanță, fascinată de amploarea și tăcerea lor. Mi-era interzis să mă apropii prea mult de ele, fiind considerate periculoase – dar această interdicție nu a făcut decât să le adâncească simbolismul. De-a lungul timpului, au devenit martori tăcuți în imaginația mea: gardieni fracturați, care stăteau fermi împotriva haosului.
Astăzi, ani mai târziu, le abordez nu ca pe niște structuri interzise, ci ca pe niște simboluri ale unei arhitecturi emoționale.
„Be My Stabilopod Barrier” este atât o colecție conceptuală de bijuterii, cât și un omagiu artistic adus acestor forme. Inspirată de invenția românească dezvoltată la începutul anilor 2000 – atribuită inginerul Mircea Ulubeanu, dr. inginer Mircea Lateș, cercetători de la ISCH București și proiectanților de la IPTANA* – colecția reflectă rolul esențial al stabilopozilor de a absorbi și disipa forța mării.
Geometria lor brută, construită cu un scop precis, devine metafora modurilor în care purtăm – și ne construim – propriile forme de protecție.
Colecția este compusă din piese din argint modelate manual și prelucrate în metal: un colier alcătuit din 25 de fragmente de stabilopozi, cercei, o brățară și un pandantiv. Nicio formă nu se repetă. Multe sunt rupte. La fel ca structurile originale, deteriorate de decenii de valuri și vânt, marginile lor fracturate vorbesc despre persistență, nu despre perfecțiune.
La baza fiecărei piese am aplicat o patină — un laviu subtil, verde-albăstrui pentru a evoca ideea apartenenței în Marea Neagră sau, poate, că nu au părăsit-o, niciodată, în totalitate. Urma cromatică aduce o tensiune fină, la granița dintre uzură și poveste.